Ma numesc Felix - Capitolul 11 si 12 (Finalul)

 Îmi pare rău de întârziere ! V-am anunțat din primul post ca sunt mai leneș așa. :). Aștept părerile voastre!


                              Capitolul 11.

Imping cioburile de pe podea cu calcaiul.  Iau ibricul din dulap si dau drumul la apa sa curga in el. Ma uit ingrozit cum ibricul se umple cu apa.
Sa sun acum ? Nu ar fi prea periculos ? Andrei este
inarmat la mine in sufragerie. As putea incerca sa fug. Sa fug cat pot de repede si sa gasesc un loc in care sa ma pierd prin multime.
Dar unde as putea sa fac asta ? Nu exista un club sau o cafenea decat la 10 minute departare. Iar asta este prea mult plus ca nu sunt un alergator innascut. Mereu am fost ultimul la sport in liceu.

Iau ibricul si il pun pe aragaz zgomots. Ca acesta sa auda ca fac cafea si sa nu creada ca il tradez.
Ma gandesc la Isabela. Si-a riscat viata pentru mine. Stia ce urma sa se intample. A preferat sa isi petreaca ultimile clipe din viata sarutandu-ma.
Putea sa fuga... Putea sa ia primul tren. Avea 30 minute la dispozitie. Probabil s-a gandit ca Andrei are relatii. Ar fi gasit-o imediat. Ar fi avut parte de o moarte mai violenta.
Gata ! Sun  la politie criminalul asta merita sa infrunte puscaria.
Imi scot telefonul mobil din buzunarul de la blugi si formez 112.
Astept ca cineva sa imi raspunda dar in zadar. Telefonul nu functioneaza. Ma uit la baterie. S-a descarcat...
Apoi brusc lumina din apartament se stinge.
O liniste deplina se abate asupra mea.
Aud pasi. Aud pasi din hol. Andrei se indreapta spre sufragerie. Incerc cu o ultima speranta sa imi aprind telefonul dar in zadar.
Ecranul se aprinde putin apoi se stinge pentru ultima oara.
Incep sa dau cu telefonul mobil de tejghea. Stiu ca Andrei vine sa ma omoare. Stiu asta !
-   De ce cacat nu mergi ?
Si incep sa lovesc din ce in ce mai tare cu mobilul in dulap pana se sparge.
Lacrimile incep sa mi se prelinga pe fata  din ce in ce mai puternic.
Atunci aud o voce. Aud mai multe voci.
Legati-l mai tare. Incepe sa devina periculor iar. Banuiesc ca are aceeasi viziune. Este a 4-a oara consecutiv.













                       Capitolul 12.


Ma simt epuizat. Imi simt cearcanele de sub ochi.
Cineva ma taraste. Simt cum genunchii imi iau foc. Deschid ochii.
Un hol lung luminat de neoane care dau o lumina albastra stearsa imi este aratat in fata.
Sunt tarat de catre doi barbati imbracati in uniforma. Nu imi pot da seama de ce.
In timp ce sunt tarat cu brutalitate vad o oglinda pe perete. Timp de doua secunde apuc sa ma analizez. Sunt intr-o camasa alba , am mainile legate la spate.
Ce dracu se intampla ?
-   UNDE SUNT ? incep sa zbier la oamenii care ma tarasc.
Acestia nici nu ma baga in seama. Din contra. Maresc pasul.
Ajungem la capatul holului. Usile mari albe se deschid. O incapere mica plina de mese ni se arata.
Il vad pe Andrei. Este imbracat la costum cu o servieta pe masa.
Cei doi barbati in uniforma ma pun pe banca fata in fata cu el apoi dispar.
O voce din cealalta parte a camerei ne anunta ca avem la dispozitie 10 minute,.
- Salut frate. Am inteles ca esti printre singurii nebuni care au parte de vizite pe aici.
- Andrei. Ce e aici. Scoate-ma te rog. Ce se intampla?
- Tu chiar nu intelegi nu ? Nu aveam cum sa te las pe tine sa imi strici viata. Nimeni nu poate face asta. Nici tu nu ai putut nici curva aia de Isabela. Initial am vrut ca sa infunzi puscaria. Dar vad ca rolul de nebun te prinde mai bine. Chiar nu inteleg cum de s-a declansat asa ceva. Ei spun ca din cauza unui soc dar nu ma intereseaza , a venit la fix.
Am inteles ca  in celula ta iti recreezi singur toata ziua aceea. Iti imaginezi ca esti la cafenea, ca esti acasa. Ca te saruti cu Isabela.
Uneori imi este mila de tine. Dar tu ti-ai facut-o cu mana ta.

Ma simt deconectat. Aud vorbele spuse de Andrei dar nu le inteleg. E ca si cum cineva ar vorbi cu mine intr-o limba necunoscuta mie.
Nu inteleg ce caut aici. Trebuie sa fiu acasa. Maine este duminca. Trebuie sa ma duc la ziar. Dupa trebuie sa o caut pe Isabela. Sper din tot sufletul sa fi reusit sa trec de ziua de sambata. Daca nu am de lucru. Trebuie sa aflu cum a termin ziua aceea cu bine ! Nu am timp de stat la discutii cu Andrei.
Acesta se ridica de la masa si paraseste incaperea. Sunt luat pe sus de catre aceeasi barbati si lasat la mine in camera. In sfarsit  pot sa adorm...
              
  


                            SFARSIT.

Postare mai veche

Un produs Blogger.

Followers

Popular Posts